Vârful Piatra Iorgovanului (2014m)

După ce am urmărit îndelung starea vremii, am hotărât cu niște prieteni să facem o incursiune în Retezatul Mic, mai anume până la Vârful Piatra Iorgovanului. Inițial am ales un traseu mai ușor pentru că urma să fie prima ieșire pe munte mai serioasă după perioada de iarnă și am zis să fie ceva mai ușor, cât mai lejer, în așa fel încât toată lumea să poată parcurge traseul fără nici un fel de problemă.

Dacă pentru această ieșire inițial s-au anunțat mai multe persoane până la urmă am mers numai 3, ceea ce a fost bine oricum. M-am documentat și am văzut că cea mai bună opțiune ar fi ca traseul să pornească de la Cabana de Vânătoare Câmpușel, pe traseu marcat cu TR, mai apoi am trecut pe BR și la coborâre am folosit PR.

Odată ce am lăsat mașina la intrarea pe traseu, am făcut dreapta prin pădure pe o potecă care urca prin pădure, aproximativ o oră, atât de rășinoase cât și foioase, distribuite atât în straturi cât și amestecate. Odată ce am ieșit din pădure au început să apară jenepeni, semn că ne apropiam încet de golul alpin. Pa măsură ce urcam, în dreapta noastră am văzut o grotă, și făceam glume pe seama asta că acolo e casa ursului, și întâmplarea face că nu trec 2 minute și ce să vezi...ursul, era undeva în dreapta noastră jos, se plimba ... pam-pam ... a fost prima dată când am reușit sa văd ursul așa în natură de când merg pe munte. A fost super, pentru că eram la o distanță de siguranță față de el, noi îl priveam cumva de sus, el chiar dacă vroia să se apropie de noi nu avea cum să urce la noi. A fost o experiență faină întâlnirea cu ursul :) .

Până în vârf am făcut aproximativ 3 ore de la cabană, dar odată ajunși în vârf am putut admira Retezatul, Parângul și Godeanu în toată splendoarea lor. De pe Piatra Iorgovanului se poate vedea și Oslea, o creastă foarte frumoasă a munțiilor Vâlcan. După o bine-meritată pauză de mâncare am continuat încet spre Șaua Paltina pentru că voiam să intrăm pe traseul de coborâre. Inițial am luat-o în direcția greșită, a trebuit să ne întoarcem puțin până în câmp și să ocolim cumva toată Piatra Iorgovanului pentru a putea ajunge înapoi pe traseul nostru.

De la Șaua Paltina intrăm pe traseul PR care ne duce pe la Tăul fără Fund și Stâna Soarbele. Deși inițial când am plecat de la mașină am fost atenționați că trebuie să avem grijă la vipere, pentru că, cu o săptămână în urmă cineva a văzut una destul de mare, după ce am văzut ursul am uitat complet de vipere, cred că nimeni nu își mai amintea că trebuia să fim atenți la ele.

Am avut suficient timp așa că înainte să coborâm mai mai vizitat un vărf, așa doar pentru că ne permitea timpul.

La coborâre ne-am întalnit cu o familie care urca, ne-au întrebat dacă am trecut pe la Tăul fără Fund, noi am zis că nu l-am văzut. Ei au zis că nici ei nu l-au văzut așa că am început să ne întrebăm dacă nu cumva am trecut noi pe lângă el. Am mai mers vreo 5 minute și apoi l-am văzut în dreapta noastră, puțin ascuns lângă niște copaci, am făcut semn familiei că aici se află tăul, dar nu s-au mai întors, probabil urma la coborâre sa treacă pe acolo din nou.

La Stâna Soarbele nu era nimeni așa că nu a trebuit să ne facem griji în privința câinilor de la stână, am putut coborî în liniște până la intrarea în pădure. Drumul prin pădure până la mașină a fost interesant, parcă am mers prin albia unui râu secat, era plin de bolovani. Aveam impresia că de fiecare dată când plouă foarte tare, acea "albie " se umple cu apă.

Traseul a fost unul mediu ca și dificultate, cu o lungime de 18 km și a fost parcurs în 8 ore. Poate nu este un traseu la fel de spectaculos ca și în Munții Făgăraș, dar și Retezatul Mic are ceva aparte prin diversitatea și frumusețea locului.