Vârful Omu (2514m)

De câțiva ani, pe perioada de vară încerc să merg când este posibil pe munte, prin urmare în iunie 2018 ne-am pus în plan să facem Vârful Omu din Munții Bucegi. Cu a sa altitudine de 2514 m în vârful stâncii, se află prin cele 14 vârfuri din țară care au înălțimea peste 2500 m fiind al șaselea ca înălțime. Acest traseu a fost unul de weekend, adică am plecat vineri și ne-am întors duminică, cu planul ca ascensiunea spre vârf să fie sâmbata.

Plecarea pe traseu s-a făcut de la Gura Diham, unde am și lăsat mașinile. Marcajul pe care am mers este bandă roșie. Ca lungime acesta a avut 10 km și ca durată aproximativ 4 ore, destul de solicitant aș zice eu ținând cont că era doar prima zi.

Fiindcă am avut unele probleme pe drum, pană la mașina și alte cele, am ajuns doar seara la cabană, așa că nu am reușit să vedem foarte multe când ne-am apropiat de cabană, dar dimineața ... wow...a meritat tot efortul. Noaptea a plouat puțin așa că dimineața încă era ceață pe vârfuri. Sincer, nu ne așteptam ca la cabană sa fie mâncare gătită, noi aveam mâncare pe tot weekend-ul, dar tot nu am renunțat la mâncarea gătită, fiecare și-a luat micul dejun. Există doar un singur fel de mâncare și se servește doar la anumite ore, prețurile sunt rezonabile, dar astea sunt detalii.

Pe perioada zilei se anunțau ploi, așa că înainte de plecare pe traseu ne-am pregătit cu pelerine, să nu fim chiar niște "mâțe" plouate la întorcere. Ziua era la început și se anunța și mai frumoasă. Nu a plouat toată ziua și a fost excelent. Cred că cele mai frumoase priveliști pe munți sunt cele după ploaie, când tot arată așa curat și plin de ceață.

De la cabană, traseul pe care am plecat este bandă albastră. Ne-m pus apă și ceva dulce pentru traseu, urmând ca toată ziua să fie petrecută pe munte. Lungimea traseului a fost de aproximativ 15 km și cu o durată de 7 ore. Nu a fost grabă deloc, era planificat pentru toată ziua așa că pauzele au fost numeroase și bine venite.

Pe traseu am avut plăcerea să vedem și câteva capre negre, care nu păreau deloc intimidate de noi, s-au cam obișnuit cu turiștii. Deși era luna iunie, pe unele locuri încă se mai află zăpadă. Pe unele porțiuni a fost nevoie să traversăm zăpada cu mare atenție. De preferat ar fi să fiți echipați cu tot ce e nevoie, începând de la bocanci până la bețe de trekking și pelerină de ploaie. Poate ca nu ar strica și un spray cu piper împotriva urșilor, în zona Bucegilor se află destul de mulți urși.

Odată ce am ajuns pe vârf am făcut o pauză de mâncare, am intrat înăuntru în cabană pentru ceva cald, am admirat priveliștea și după o oprire de 30 de minute am plecat încet spre cabana Mălăiești deoarece devenea destul de frig.

Traseul ca și dificultate a fost unul mediu, nu sunt lanțuri sau porțiuni periculoase dar necesită un efort fizic considerabil, mai ales pentru începători. Întoarcerea la cabană s-a făcut lent, timp aveam suficient iar cina era programată la ora 19 seara, pentru că vorbisem dimineața cu cei responsabili de cabană și am comandat din timp.

În ziua următoare am plecat spre Gura Diham pentru a ne întoarce înapoi spre casă. Și ca să spun câteva cuvinte și de cazare, aceasta nu este una excepțională, să nu vă așteptați să fie ca la o pensiune. Paturile sunt suprapuse și câte 10 într-o cameră, baie nu există în interior iar sursă de apă este un izvor mai jos de cabană, la 2 minute. Bineînțeles că înviorarea se făcea dimineața acolo. Există și o altă opțiune pentru cazare, la cine nu-i place, cortul evident :).

Recomand cu drag acest traseu, fiind unul foarte frumos. Cel mai bine este să mergeți așa pe weekend mai ales pentru cine nu locuiește în zonă.