Este o zi frumoasă de toamnă, un început blând de septembrie, vremea se anunța excelentă pentru ieșit pe munte așa că ne-am hotărât să facem o scurtă drumeție în Munții Retezat. Voiam să plecăm cât mai devreme în așa fel încât să nu fim presați de timp pe parcursul zilei. Mie îmi place să merg pe munte, după cum v-am obișnuit și până acuma, pe vreme frumoasă și dimineața devreme, ca să mă pot bucura de natură așa, mai ardelenește. Nu îmi place să simt presiunea timpului. La sfârșitul zilei, îmi dă senzația că am fost parcă tot timpul pe fugă și nu am apucat să văd nimic.
Până la Barajul Gura Apelor, starea drumului a fost destul de bună, însă de acolo începe o porțiune de drum forestier de vreo 18 km, drum pe care l-am făcut în vreo 100-110 minute. Timpul acesta este flexibil, în ideea în care noi am mers destul de încet având o mașină cu garda joasă (Golf 6). În vreo 3 locuri a fost nevoie să acordăm mai multă atenție, însă în rest drumul a fost pe cât de practicabil se putea să fie un drum forestier.
Odată ajunși în Poiana Pelegii, am lăsat mașina unde era loc, dar fără să încurcăm alți șoferi, deoarece erau deja aproximtiv vreo 30 de mașini parcate, și asta la ora 08:30 dimineața. La plecare, pe marginea drumului, erau cel puțin vreo 100 de mașini, deci nu vreau să îmi închipui cât de aglomerat este acolo în plin sezon.
Odată ajunși în poiană, am plecat "încet" spre Lacul Bucura, următorul nostru reper de pe traseu. Această urcare a durat aproximativ 1 oră, chiar dacă indicatorul zicea că vom ajunge în 2 ore. Noi am ajuns mai repede pentru că ne-am luat picioarele în spinare. Și cu ajunsul mai repede față de ce spun indicatoarele este o chestiune discutabilă. Acest lucru se întâmplă doar în cazul în care condiția fizică a grupului permite asta.
La, Lacul Bucura erau ridicate vreo 30 de corturi, deși noaptea fusese destul de rece. Când am ajuns în Poiana Pelegii, în mașină era afișată o temperatură de 3 grade. Pe măsură ce am început să urcăm pe lângă lac, la umbră se vedea că noaptea înghețase apa și se dezgheța pe măsură ce ajungea soarele pe porțiunile care erau înmărmurite sub un strat subțire de gheață. Până în Vârful Peleaga, de la lac, am făcut aproximativ 70 de minute.
Am făcut o mică pauză de gustare ca să dăm un impuls energiei bune cu care am pornit, și după câteva poze am plecat mai departe. Vremea era excelentă! Cer aproape senin iar vântul adia foarte slab. De pe Vârful Peleaga până pe Vârful Păpușa am mai făcut aproximativ 70 de minute. Fiind foarte mulți bolovani și un traseu destul de accidentat, am hotărât că nu merită să ne grăbim întrucât aveam deja avans.
Odată ajunși pe Vârful Păpușa, am luat o altă pauză de poze și gustărică, după care am plecat mai departe spre Poiana Pelegii pe lângă Tăul Ghimpele, cu coborâre prin Șaua Pelegii, un traseu de aproximativ 120 de minute.
De la Poiana Pelegii și până la Lacul Bucura, am urcat pe bandă albastră, de acolo am urcat pe cruce galbenă până în Vârful Păpușa cu trecere prin Vârful Peleaga, iar din Vârful Păpușa ne-am întors până în Șaua Pelegii și de acolo am coborât pe punct albastru până în Poiana Pelegii.
Lungimea totală a circuitului a fost de 16 km, cu o durată de 7 ore și o diferență de nivel de 1200 m.
A fost o drumeție frumoasă, o recomand atât pentru începători, chiar dacă poate nu ajung toți în vârf dar sigur ajung până cel puțin la Lacul Bucura, cât și pentru munțomanii veterani. Traseul este mediu ca și dificultate, singura problemă o reprezintă bolovanii dar dacă aveți bocanci corespunzători și sunteți foarte atenți unde călcați, nu ar trebui să fie nici o problemă.
Am avut 3 litri de apă, dar au fost mai mult decât suficienți, întrucât pe traseu există și surse de apă.
