Circuitul Galbenei din Padiș

Luna iunie, vreme frumoasă, weekend, așa că am planificat o drumeție în Munții Apuseni, și mai exact în Padiș. De această dată am ales să facem cel mai lung traseu din zona Padiș, nu știu dacă este și cel mai dificil pentru că pe celelalte încă nu am fost, dar cu siguranță plănuiesc pe viitor :).

Am găsit cazare în apropiere, la 25 minute de mers cu mașina față de punctul de plecare pe traseu. Pornirea s-a făcut din Poiana Glăvoi, inițial am vrut să ne cazăm cu cortul aici dar s-a publicat un anunț oficial din partea Parcului Natural Apuseni conform căreia este interzis camparea cu cortul, așa că am recurs la varinta de cazare la pensiune.

Am lăsat mașinile în poiană și am pornit încet pe traseu. Se trece un râu după care se intră pe marcajul punct galben. Ca și lungime, tot traseul a avut 18 km iar ca și timp l-am parcurs în 9 ore, bineînțeles cu pauzele aferente pentru poze, mâncare și admirat peisajul. Traseul se parcurge în proporție de 80% prin pădure, așa că a fost excelent, fiind vară și destul de cald.

Primul punct de belvedere, unde am și făcut o pauză a fost Pietrele Galbenei. Aș zice că dificultatea traseului este una medie spre ridicată, întrucât diferența de nivel este una considerabilă. Traseul este foarte bine marcat, și cred că este foarte greu până și pentru începători să se rătăcească.

Următorul obiectiv a fost Ghețarul de la Focul Viu, acesta aflându-se chiar pe traseu. Se poate coborî până jos la el, durează câteva minute. Denumirea vine de la decorul creat de razele soarelui pe ghețar atunci când pătrund în peșteră printr-o crăpătură din tavan, cel mai bine se vede iarna și primăvara.

Odată ce am vizitat acestă peșteră, am plecat mai departe pe drum. Am trecut prin Poiana Florilor unde am făcut pauză vreo 20 minute pentru că am găsit foarte multe afine și am început toți să culegem și să mâncăm.

După ce am trecut și prin această poiană, am coborât într-o vale unde am mers o porțiune pe un drum de mașină, dupa care am intrat iar pe cărarea prin pădure. În tot acest timp nu ne-am abătut de la traseu. Aici urmează partea cea mai dificilă a traseului, totul este ud și se merge pe unele locuri folosind lanțurile și cablurile de oțel. Pe aici se ajunge, din punctul meu de vedere, la cel mai important obiectiv de pe traseul nostru, Cascada Evantai. Înălțimea acesteia este de aproximativ 7 metri și bineînțeles că are forma unui evantai, de unde îi vine și numele. Valea Galbenei în amonte de cascadă, curge o porțiune prin subteran iar acest lucru se poate vedea printr-o peșteră situată deasupra cascadei.

Valea Galbenei începe dintr-un izbuc, cunoscut sub denumirea de Izbucul Galbenei. Acest izbuc este un ochi de apă de circa 6-8 metri diametru și se află la baza unui perete de stâncă. Denumirea de izbuc vine de la faptul că apa pur și simplu țâșnește de sub pământ, este un adevărat râu cu un debit considerabil.

Am tot coborât până acuma, așa că din acest loc pentru a ajunge din nou la mașini, trebuie să urcăm prin pădure o pantă destul de solicitantă.

Pe scurt, a fost un traseu frumos. Vara merge foarte bine pentru că se merge destul de mult prin pădure, prin urmare la umbră, cu condiția să nu plouă altfel traseul devine puțin și mai dificil.

Odată ajunși înapoi în Poiana Glăvoi, am avut posibilitatea să cumpărăm de la oamenii locului bere și plăcinte. Cred ca au fost mai bune ca niciodată...o bine meritată bere și o plăcintă așa bună cum doar bunica mai face. Până am luat o pauză de o oră, am ajuns și pe la râu unde ne-am răcorit puțin picioarele. Atmosfera era una liniștită, cum trăiesc oamenii la țară, fără grijile și stresul de la oraș.