Vârful Negoiu (2535m)

Se anunța o zi frumoasă de iunie, așa că împreună cu cațiva prieteni am hotărât că este timpul să facem o incursiune până pe Vârful Negoiu cu plecare de la Bâlea Lac. Fiindcă este al doilea vârf din țară ca și înălțime, am vrut să fie o zi specială, prin urmare vremea avea un rol important.

Așa că dis-de-dimineață am plecat spre Bâlea Lac, în așa fel încât să ajungem acolo până la ora 8, știam că traseul este undeva la 12 ore dus-întors, dar voiam să ne mai rămână o oră de lumină în caz de orice. Am parcat undeva pe marginea drumului, fiind ajunși destul de dimineață am avut locuri de unde să alegem locuri gratis, sau puteam alege un loc în parcare care era undeva la 50 de lei pentru întreaga zi, dacă îmi amintesc bine.

Am plecat de la Bâlea Lac pe BA spre Șaua Păltinului iar de acolo mai departe prin Vârful Lăițel, Lacul Călțun, Strunga Doamnei (Strunga Dracului încă era închisă) și până pe Vârful Negoiu am mers pe BR.

De îndată ce am ieșit în Șaua Păltinului, a început să iasă și soarele, ceea ce era bine, urma să avem un cer senin ca să putem vedea cât mai mult din creasta Făgărașului. Deși eram în luna iunie, pe unele locuri încă mai era zăpadă.

Acest traseu pare destul de greu așa la prima vedere, pare lung și dificil, dar nu este chiar așa, cel puțin pentru cei care au mai fost pe munte. Din punctul meu de vedere mi se pare un traseu fain, cu peisaje impresionante și spectaculoase cum numai în Făgăraș se pot vedea.

Pentru a ajunge pe Vârful Negoiu, se urcă și coboară mai multe vârfuri, dar chiar înainte de a ajunge facem o oprire la Lacul Călțun. Acesta este ca un diamant în inima Munțiilor Făgăraș, aflat la altitudinea de 2135 m. Acesta este un lac glaciar, ca marea majoritate a lacurilor din munți.

De la Lacul Călțun se urcă prin Strunga Doamnei până în vârf, inițial traseul era prin Strunga Dracului dar acesta a fost închis, cauza fiind căderile repetate de bolovani care îl făceau destul de periculos. Peste tot erau semne care te îndrumau să mergi pe varianta care prezintă siguranță.

Ca și dificultate, acest traseu a fost mediu, cu o lungime de 21 km și o durată de 12 ore. Noi ne-am bucurat cât mai mult de timpul petrecut pe munte și prin urmare nu ne-am grăbit, am avut nenumărate pauze pentru poze, filmări, masă și de odihnă.

De îndată ce am ajuns sus pe vârf, s-a lăsat o ceață care nu ne-a mai permis să vedem toată creasta Munțiilor Făgăraș în toată splendoarea lor, așa că sus am făcut destul de puține poze dar în schimb am avut timp să ne bucurăm de o bere :).

Era puțin rece pe vârf, dar am mers pregătiți pentru că știam cât de schimbătoare poate fi vremea pe munte. Drumul de întoarcere parcă a fost mai lung, dar mereu pare așa, deși am venit înapoi la Bâlea Lac fix pe același traseu pe care am și urcat.

Acesta este un traseu care merită parcurs, mai ales pentru cei care sunt obișnuiți cu mersul pe munte și nu numai.